Ce se întâmplă cu o hotărâre după ce e adoptată: cele două termene

O hotărâre de consiliu local nu produce niciun efect în ziua în care este votată. Între vot și momentul în care ea obligă pe cineva stau două termene, în ordine, iar al doilea nu începe să curgă până nu se consumă primul. Confuzia dintre ele este cea mai frecventă cauză a actelor care „există, dar nu se aplică”.

Lanțul: 10 zile lucrătoare, apoi 5

Codul administrativ așază lucrurile într-o succesiune strictă:

Observația care schimbă practica: cele 5 zile nu curg de la adoptare, ci de la comunicarea către prefect. O primărie care comunică la prefect în ziua a zecea are termen de publicare abia din ziua aceea — dar una care amână comunicarea amână, fără să vrea, și intrarea în vigoare a propriului act.

Pasul 1 — comunicarea la prefect

Secretarul general al unității administrativ-teritoriale comunică prefectului hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului în cel mult 10 zile lucrătoare de la data adoptării, respectiv emiterii (art. 197 alin. 1).

Trei precizări care se pierd des:

• Zile lucrătoare, nu calendaristice. Este singurul termen din acest lanț exprimat astfel — cele de la art. 198 și 199 sunt în zile simple.
• Termenul curge de la adoptare (hotărâri) sau emitere (dispoziții), nu de la redactarea formei finale sau de la semnare.
• Hotărârile consiliului local se comunică și primarului (art. 197 alin. 2). Pare evident și tocmai de aceea se omite din procedura scrisă.

Comunicarea nu este o formalitate administrativă: ea deschide controlul de legalitate exercitat de prefect asupra actelor autorităților locale (art. 200). Un act necomunicat nu este verificat, deci nici confirmat.

Pasul 2 — ce se întâmplă după comunicare

Din acest punct, drumul se desparte după natura actului. Un act nu poate fi și normativ, și individual: distincția se face după cine este destinatarul.

De ce contează dacă actul e normativ sau individual

Potrivit art. 196, consiliul local adoptă hotărâri, iar primarul emite dispoziții; ambele pot avea caracter normativ sau individual.

Încadrarea greșită are consecințe practice imediate. Un act individual „publicat” în loc să fie comunicat nu produce efecte față de persoana vizată — pentru că efectele curg de la comunicare, nu de la publicare.

Când intră actul în vigoare

Codul este explicit în ambele cazuri:

• Normativ: hotărârile și dispozițiile cu caracter normativ devin obligatorii de la data aducerii lor la cunoștință publică (art. 198).
• Individual: hotărârile și dispozițiile cu caracter individual produc efecte juridice de la data comunicării către persoanele cărora li se adresează (art. 199 alin. 2).

Nici într-un caz, nici în celălalt momentul nu este data votului sau data semnării. Un act adoptat în martie și publicat în mai obligă din mai.

Unde se publică și în limba minorității

În unitățile administrativ-teritoriale în care cetățenii aparținând unei minorități naționale depășesc 20% din numărul locuitorilor, actele normative se aduc la cunoștință publică și în limba minorității (art. 198), iar cele individuale se comunică în limba minorității la cerere (art. 199 alin. 3).

Diferența este importantă și se aplică des greșit: la actele normative obligația este din oficiu; la cele individuale, numai dacă persoana o cere.

Cele patru greșeli care se repetă

1. Se numără zile calendaristice la termenul de 10. Textul spune „zile lucrătoare”. Într-o săptămână cu două zile libere legale, diferența este reală.

2. Termenul de publicare se numără de la adoptare. Nu: de la comunicarea oficială către prefect. Cine amână primul pas, amână și intrarea în vigoare.

3. Data comunicării nu se consemnează. Fără ea nu se poate demonstra respectarea niciunuia dintre cele două termene, iar la verificare cuvântul nu ține loc de dovadă.

4. Actele individuale se tratează ca normative. Publicarea nu înlocuiește comunicarea, iar actul rămâne fără efecte față de cel pe care îl privește.

Toate patru au aceeași cauză: lanțul este ținut minte, nu scris. Într-un registru electronic, data adoptării, data comunicării la prefect și data publicării sunt trei câmpuri, iar termenul se calculează singur din primul. Atunci întrebarea „am comunicat la timp?” are un răspuns, nu o amintire.