1. Se inventariază ce produce fiecare compartiment
Nu tipurile de documente în general, ci cele care se creează efectiv la dumneavoastră. Un nomenclator copiat de la altă primărie conține rubrici goale și nu le conține pe cele reale.
Lista categoriilor de documente pe care le creează instituția, grupate pe compartimente și pe probleme, fiecare cu termenul ei de păstrare. Este obligatoriu, se aprobă de direcția județeană a Arhivelor Naționale și decide, peste ani, ce se păstrează și ce se poate elimina.
Ordinea contează: termenul de păstrare se stabilește după ce se știe ce documente există, nu invers.
Nu tipurile de documente în general, ci cele care se creează efectiv la dumneavoastră. Un nomenclator copiat de la altă primărie conține rubrici goale și nu le conține pe cele reale.
Structura nomenclatorului urmează organigrama: fiecare compartiment, cu problemele lui. De aceea o reorganizare cere revizuirea lui.
Pentru fiecare categorie: un număr de ani sau „permanent”. Termenul decide ce se poate elimina mai târziu și ce nu.
De direcția județeană a Arhivelor Naționale, pentru primării. Nomenclatoarele creatorilor de la nivel central se aprobă de Arhivele Naționale.
Anual, documentele se grupează în unități arhivistice potrivit problematicii și termenelor din nomenclator.
Un compartiment nou, desființat sau cu alte atribuții înseamnă un nomenclator care nu mai descrie realitatea.
Conține compartimente care la dumneavoastră nu există și nu conține documentele care se produc efectiv. Se vede din prima la verificare.
Organigrama s-a schimbat acum trei ani, nomenclatorul nu. Dosarele se constituie după o structură care nu mai există.
„Permanent” pus peste tot, ca să fie sigur. Rezultatul este un depozit care se umple și din care nu se mai poate elimina nimic fără reluarea întregii proceduri.
Aprobarea nu este un moment, ci o stare care trebuie menținută. Un nomenclator aprobat în 2011 nu acoperă documentele apărute între timp.
Comisia este obligatorie și se numește prin dispoziția conducătorului. Fără procesul-verbal al ei, documentele nu se pot elimina legal.
Când persoana pleacă, pleacă și cunoașterea. Nomenclatorul este un document al instituției, nu al celui care l-a scris.
Confuzia dintre ele este frecventă și costă timp la fiecare verificare. Registrul spune ce document a intrat, când, de la cine și pe unde a mers până la răspuns. Nomenclatorul spune în ce dosar se așază acel document după ce s-a terminat treaba cu el și cât timp rămâne acolo.
Legea le cere separat. Art. 7 din Legea nr. 16/1996 obligă creatorii să înregistreze și să țină evidența tuturor documentelor intrate, a celor întocmite pentru uz intern și a celor ieșite. Art. 8 cere gruparea anuală în unități arhivistice potrivit nomenclatorului. Una nu o înlocuiește pe cealaltă.
Ce se schimbă când registratura este electronică: la constituirea dosarelor, lista documentelor dintr-o categorie se obține din registru, cu numerele și datele lor reale, în loc să fie reconstituită din bibliorafturi. Nu scutește de nomenclator, dar scurtează mult partea mecanică. Detalii: registratură electronică.
Nu generează nomenclatorul și nu îl înlocuiește. Este un document care se aprobă de Arhivele Naționale și care presupune decizii de conținut — ce categorii există, ce valoare are fiecare, cât se păstrează. Un program care l-ar produce automat ar produce, de fapt, o listă plauzibilă, iar la verificare diferența se vede.
Nici arhivarea electronică cu valoare legală nu este acoperită: ea are propriul cadru, cu cerințe de certificare pe care nu le îndeplinim și pe care nu le afirmăm. Documentele din platformă rămân documente de lucru, cu trasabilitate completă în jurnalul de audit.
Lista categoriilor de documente pe care le creează o instituție, grupate pe compartimente și pe probleme, fiecare cu termenul ei de păstrare. Pe baza lui se constituie dosarele și se stabilește, peste ani, ce se păstrează și ce se poate elimina.
Da. Art. 8 din Legea Arhivelor Naționale nr. 16/1996 prevede că documentele se grupează anual în unități arhivistice potrivit problematicii și termenelor de păstrare stabilite în nomenclatorul documentelor de arhivă, care se întocmește de către fiecare creator pentru documentele proprii.
Direcția județeană a Arhivelor Naționale. Nomenclatoarele întocmite de creatorii de la nivel central se aprobă de Arhivele Naționale — distincția este la art. 8 alin. (2) din Legea nr. 16/1996.
Ori de câte ori se modifică structura organizatorică sau atribuțiile compartimentelor. Nomenclatorul urmează organigrama; dacă cele două nu mai corespund, dosarele se constituie după o schemă care nu mai există.
Registrul spune ce document a intrat și pe ce traseu a mers; nomenclatorul spune în ce dosar ajunge și cât se păstrează. Sunt două evidențe diferite, dar se completează: fără nomenclator, registratura produce documente care nu au unde să se așeze.
În al doilea an de la constituire, pe bază de inventar și proces-verbal de predare-primire, conform art. 9 din Legea nr. 16/1996.
Comisia de selecționare din instituție, numită prin dispoziția conducătorului, formată dintr-un președinte, un secretar și un număr impar de membri. Procesul-verbal se înaintează spre aprobare comisiei din cadrul direcției județene a Arhivelor Naționale (art. 11 din Legea nr. 16/1996).
Nu, și nu pretindem asta. Nomenclatorul este un document care se aprobă de Arhivele Naționale și presupune decizii de conținut, nu o listă generată automat. Ce face platforma este să păstreze evidența documentelor și traseul lor, astfel încât constituirea dosarelor să pornească de la date reale, nu din memorie.
Verificat la 18 septembrie 2026, direct în textul actului. Încadrarea unei situații concrete rămâne a instituției și a direcției județene a Arhivelor Naționale.
Cont demonstrativ gratuit, 14 zile, fără obligații și fără date de plată. Îl configurăm noi, cu structura primăriei dumneavoastră.